Nu uita coliva !

Am citit un zvon cum că UE ne va "obliga" să ne îngropăm și noi ca ei. Care ar fi diferențele ?

Inmormântare UE:

• A crăpat Hans.
• Constatăm asta.
• Aducem și un medic / scoatem certificat prin care constatăm asta și pe hârtie.
• Sunăm firma servicii funerare. Comandăm una bucată sicriu.
• Il ducem pe Hans la capelă.
• Anunțăm pe cei apropiați că a crăpat Hans. Le zicem adresa capelei.
• Ne adunăm la capelă, schimbăm o vorbă despre Hans.
• In cursul aceleiași zi, pompele funebre vin, îl ridică pe Hans și îl îngroapă / incinerează / împăiază / criogenizează / ce-o fi, în funcție de preferințe.
• Odată îngropat, Hans acolo rămâne. Dacă doresc, vizitatorii sunt bineveniți cu o floricică sau fără.

Inmormântare românească:

• A crăpat nea Gică.
• Constatăm asta. Inainte de a suna medicul sau de a scoate certificatul de deces sunăm pe toți cei care îl știu sau nu pe Gică și anunțăm asta.
• Revenim cu certificatul de deces și ne facem loc prin marea de oameni care au venit să îl vadă pe nea Gică mort și să bea gratis o țuiculiță. Intre timp Gică este ținut pe masă trei zile. Așa mort, da.
• Aducem 3 femei să-l spele și 2 bărbați să-l bărbierească - ritual antecreștin, apropo -.
• Sunăm popa. Ne rugăm de popă să vină de parcă ar fi ceva nemaiîntâlnit și nemaipomenit de nou în cariera lui și ne împrumutăm de bani, că dacă nu este mulțumit ni-l lasă pe nea Gică pe masă și se cară. De parcă nu tot din banii noștri ar fi plătit, paștele mă-sii azi și mâine de curvă cu patrafir.
• Pe lângă oamenii care se foiesc prin casă, ne vor mai întâmpina pe drum încă pe atâția, ca să nu mai vorbim de cei care vor veni direct la cimitir.
• Pregătim echipamentul lui nea Gică, compus majoritatea din elemente tot antecreștine. Bani pe ochi, colac în mână, prescură pe piept - sau invers - costumul său cel mai bun care i-a rămas cam mic / mare și niște pantofi cu talpă de carton că e pielea scumpă și și-așa e mort.
• Convoiul. Unul cu un brad / pom / schelă cu fructe agățate în el (tot păgân este și asta). Unul cu o cruce. Toți cu lumânări. Alții cu steaguri și prosoape. Incă minim 2 cu sfeșnice. Nu uita coliva. Incă minim doi cu coroane. Incă vreo doi care să duca "darurile" - obiecte de uz personal, bucăți de material textil, batiste, mobilă, o găină vie uneori, care se trece peste groapă, etc..
• Fanfara. Tigani mai mult sau mai puțin treji, care să chiorlăie din instrumentele lor cântece de mare factura spirituală, cum ar fi "Pe lângă plopii fără soț", "Drumurile noastre toate", "Treceți batalioane române Carpații", "Dunarea albastră" (n-aveți idee cum sună asta la trombon).
• Bocitoare, între 3 și 5 babe bete și senile care să-l călărească pe nea Gică și să zbiere de parcă li se scot ovarele pe cur. De multe ori nu au absolut nicio treabă cu răposatul și îl vor boci pe un nume generic, de exemplu "Vasile".
• Ii cinstim bine pe toți, de la popă la țigani, că doar n-au venit să îl îngroape pe unul, au venit să crape în ei și să bea. Firesc. Pornim cortegiul.
• La fiecare răscruce - intersecție - vom opri tămbălăul (țigani, bocitoare, alămuri, zbierete, cerșetori, bomboane, claxoane) și preotul va citi o extenie. Intre extenii, cine știe cântă din toți plămânii "Sfinte Dumnezeule" în varianta funebră. Pentru că există și varianta veselă. Care nu se cântă. Totuși, având în vedere lipsa de voce a celor din cortegiu și beția generală, puteți să cântați și Macarena că nu se simte.
• Ajungem la biserică. Ne dăm foc cu lumânări, umplem tot de ceară, urlăm tare să știe lumea că noi suferim pentru că ”A murit Gică, băăăăăă !” In timpul slujbei, creem confuzie și război, aruncând cu bani și bomboane către liota de cerșetori. Punem și "vămile" pe jos, obicei - cum altfel - antecreștin și ăla. Potrivim vata în nas lui Gică, nu de alta dar de atâta jale și lumânări și tămâie a început să se cam lichefieze.
• La cimitir. Se sapă groapa, se urlă, se trece găina, se desface pomul, se împart prosoape, restul de daruri (teoretic oamenilor săraci, practic tot între neamuri, pe principiul ”nimic nu se pierde”, doar se împrumută), se bea, se stropește cu vin mormântul, continuă slujba.
• După cimitir. Se merge la casa lui Gică unde se bea, se bea, se bea, se mănâncă cel puțin 3 feluri de mâncare, se ia și la pachet că doar e pomană, se vorbește despre politică, vreme, rapiță, Băsescu, alegeri, inflație, chirii, varice, butoaie, vinul de anul ăsta, hemoroizi, nunți, botezuri, Mutu, Steaua, femeia vecinului, orice numai Gică nu.
• După ce l-ai îngropat, reiei paranghelia la 3, 9, 40 de zile, 1 an, 2, 3, etc. totul culminând cu 7 ani când îl dezgropi pe nea Gică sau mă rog ce a rămas din el, îl stropești cu vin și-l bagi la loc. Pe lângă asta mai ai și vreo 400 de sărbători de pomenire a morților.