Borșul românesc

Un leac românesc

Borşul sau zeama rezultată din macerarea tărâţelor de grâu conţine minerale şi un complex de vitamine B şi C, minerale, aminoacizi esenţiali şi carbohidraţi. De aceea, acest aliment folosit de obicei pentru ciorbe, are beneficii multiple pentru sănătate. Puterea terapeutică a borşului vine şi de la drojdia de bere care ajută fermentaţia, ingredient care conţine vitaminele din complexul B, vitaminele D şi H (biotina), enzime, minerale în forme uşor asimilabile (calciu, magneziu, fosfor), plus oligoelemente vitale pentru sănătate, seleniu, dar, mai ales, crom. Fiind un produs natural, borşul este foarte bogat în enzime.

Ţăranii români preţuiesc acest lichid atât de mult încât talentul de gospodină al femeilor se apreciază în funcţie de cât de bine ştiu să prepare borşul. În Bucovina, înainte de intrarea în post, toate vasele şi tacâmurile sunt clătite cu borş şi apoi binecuvântate, semn că borşul este şi un dezinfectant. În credinţa populară, îi scapă pe copii de deochi şi le redă pofta de mîncare.

Pentru anemie, bronşită şi mahmureală

Borşului i s-a dus vestea că e cel mai bun leac la mahmureală. Într-adevăr, înlătură simptomele intoxicaţiei cu alcool, ameţeala, durerea de cap, tremuratul membrelor, senzaţia de vomă. Se bea un litru de borş. În cazurile de indigestie şi de vomă, un pahar de borş băut înainte de masă poate fi de ajutor. Se spune că persoanele care beau zilnic borş mult, se lecuiesc de alcool. Mai ales după mese copioase, preparatele cu borş sunt binevenite. Borşul contribuie şi la eliminarea toxinelor din organism. Este eficient şi în curele de slăbire, deoarece stimulează digestia şi arderea grăsimilor. Pe lîngă aceste beneficii, poate fi şi un adjuvant în cazul bolilor respiratorii precum bronşita, astmul şi sinuzita. În cazuri de anemie, funcţionează ca tonic extrem de eficient, prin mineralele şi vitaminele conţinute.

Cura cu borş pentru revigorarea organismului durează 20 de zile, timp în care se bea un pahar de lichid, cu un sfert de oră înaintea fiecărei mese. Pentru boli respiratorii cronice (bronşită, astm, sinuzită), se beau două căni. Cura ajută la vindecarea acestor boli şi, mai ales, preîntâmpină agravările şi recidivele. Se fac cure de câte trei săptămâni. Ca adjuvant în tuberculoză, borşul se bea în fiecare zi, câte o jumătate de litru, pe stomacul gol, înainte de mesele principale. Se pare că anumite substanţe active din borş blochează dezvoltarea bacililor care provoacă această maladie.

Previne infarctul şi cancerul de colon

Se ştie că borşul elimină toxinele din organism, fiind recomandat în diete de slăbit. Se poate bea câte o cană de borş (250 ml) pe zi, timp de 10 zile. Acest tratament se poate repeta de două ori pe an, toamna şi primăvara. Terapia se recomandă persoanelor cu diabet, artrită, gută şi cu probleme reumatice, hepatice şi renale.

Pentru oboseală cronică, se bea un sfert de litru de borş dintr-o dată, ca sistemul nervos să se revigoreze.

Pentru toate problemele de ficat şi de fiere, fitoterapia recomandă borş, deoarece curăţă şi fortifică organele interne. Se bea pe stomacul gol, cu 15 minute înainte de masă, câte o cană cu borş în care se adaugă o jumătate de linguriţă de pulbere de pelin.

Nivelul crescut al glicemiei poate fi reglat tot cu borş, băut înainte de a mânca. Persoanele care au afecţiuni pulmonare se refac mai repede dacă, în loc de apă, consumă în fiecare zi un litru de borş amestecat cu 250 ml de infuzie de soc (din două linguriţe de flori uscate şi o cană de apă clocotită). Această băutură se îndulceşte cu miere şi se bea înaintea meselor principale. Tratamentul trebuie urmat cel puţin două luni. În cazuri grave, terapia se poate prelungi încă două săptămâni. De asemenea, borşul scade tensiunea şi reduce colesterolul, curăţă rinichii previne tromboza şi infarctul, iar ultimele studii arată că este anticancerigen, luptând cu cancerul de colon. Este folositor în boli cardiace, insomnii sau după un efort fizic sau intelectual.

Singurele restricţii sunt în caz de ulcer gastro-duodenal şi gastrită.

Bun în cure de slăbire şi pentru frumuseţe

Curele cu borş sunt eficiente dacă durează trei săptămâni. Este indicat ca borşul să se bea cu un sfert de oră înainte de masă. Dacă vrem să slăbim, se creşte progresiv numărul cănilor, până la 7. Borşul poate fi băut şi nediluat, însă are gust foarte acru, iar unele persoane nu-i suportă mirosul. Pentru a-i rafina şi îmbunătăţi gustul, poate fi amestecat cu suc de mere, sirop de sfeclă de zahăr sau zer.

Cura internă este recomandată în: boli cardiovasculare (hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică, tromboză, varice, flebite, artrite), boli neuropsihice (depresii, nevroze, stres, astenii), litiaze urinare (oxalice şi fosfatice), tuberculoză, intoxicaţii cu alcool sau cu tutun. Este un stimulent al sistemului endocrin.

Extern, se pot face spălături cu borş în ulcere cutanate, degerături sau uscăciuni ale pielii. În cosmetică, borşul face tenul catifelat. Se tamponează pielea cu vată înmuiată în borş sau se foloseşte în prepararea măştilor cosmetice. Înmoaie mai ales pielea uscată. Efectul borşului este salutar pentru ten în perioadele reci sau cu vînt puternic.

Specialiştii în geriatrie de la Universitatea din Londra au demonstrat că borşul favorizează absorbţia în intestinul uman a metalelor, precum nichelul, cuprul, seleniul şi aurul, dar şi a vitaminelor, mai ales la nivelul mucoasei intestinale.

Borşul de acasă

Nutriţioniştii nu recomandă borşul industrial, de cumpărat. Acesta conţine aditivi alimentari care dau un gust bun mâncării, dar este periculos pentru organism. Cel mai bun borş este cel preparat acasă.

Avem nevoie de 1 kg tărâţe de grâu, 200 g mălai, 200 g de huşti (tărâţe folosite de la alt borş) sau 20 g de drojdie de bere, o mână de frunze de vişin, mărar sau leuştean verde sau uscat. Tărâţele se amestecă bine cu mălaiul şi cu huştile. Se adaugă 0,5-1 l de apă călduţă. Plămada se lasă la dospit timp de 20-30 minute. Se adaugă frunzele de vişin şi mărarul. Se toarnă 9 l de apă caldă, se acoperă vasul cu un tifon şi se lasă deoparte, la temperatura camerei, pentru una-două zile. La început, se amestecă de cîteva ori cu o lingură de lemn. După ce s-a acrit, se filtrează, se pune în sticle şi se păstrează la frigider. Vasul în care se prepară borşul trebuie să fie foarte curat şi nemetalic. De obicei, se folosesc ulcelele de lut sau putinele. Iarna timpul de acrire creşte până la 3-4 zile.

Ştiaţi că ?

• În loc de tărâţe de grâu se pot folosi câteva felii de pâine neagră (300g). În acest caz se pune mai mult mălai. Cam 300 g mălai la 300 g pâine neagră. În rest, reţeta este aceeaşi. În varianta cu pâine neagră, borşul se va acri în 5-6 zile.
• Când se prepară borşul vara, în ultima zi de fermentare, se pot adăuga în vas ierburi aromate şi frunze de legume: pătrunjel, ţelină, leuştean. Plantele nu se adaugă mai repede, ci numai în ultima zi, pentru a da maximum de aromă.
• Borşul se adaugă în ciorbe numai după ce a fost fiert în prealabil şi după ce legumele şi carnea din ciorbe au fiert.
• Prin părţile Ardealului, există o superstiţie care spune că borşul se acreşte numai dacă e pus marţi sau joi, iar cel care îl prepară trebuie să tragă de păr pe cineva, căci numai aşa se acreşte borşul.
• Amestecat cu un strop de miere, borşul devine o băutură răcoritoare excelentă, preferată şi de copii.

Borş de sfeclă roşie

Pentru toate problemele de ficat şi de fiere, e bun borşul de sfeclă roşie. Avem nevoie de 1 kg de sfeclă roşie, o legătură de pătrunjel, una de mărar, una de leuştean, o căpăţână de usturoi, o linguriţă de drojdie sau o mînă de mălai. Toate se pun la borcan, se toarnă deasupra apă şi se lasă la macerat. Când lichidul este acrit, se strecoară şi se reumple cu apă borcanul. Borşul care rezultă a doua oară este mai slab, dar încă bun. Din prima strecurare, se beau două pahare pe zi, din a doua, câte patru pahare pe zi. Este foarte util bolnavilor de hepatită. Acţionează ca depurativ general, fortifiant, regenerator al sângelui.

Un pahar de borş pe zi tratează toate bolile de ficat şi de plămâni, hipertensiunea şi anemia