Obediența față de autorități

   Obediența, supunerea, teama față de autorități, este din păcate o realitate, un soi general de deviație comportamentală ce se împletește cel mai adesea cu ura față de autorități.

   In perioada anilor 50 la Universitatea Stanford a avut loc un experiment psihologic, experimentul Milinghram, având ca unic scop înțelegerea mai bună a supunerii față de autorități, supunerea în general a maselor manevrate în anumite direcții. In plus experimentul a mai relevat ceva, cum în anumite situații puterea poate să corupă. Subiecții acestui experiment au fost oameni obișnuiți, 24 voluntari care ulterior au fost împărțiți în 12 gardieni și 12 încarcerați, acesta fiind și decorul, o închisoare în toată regula.

   Rolul de gardian sau de încarcerat a fost amuzant pentru toți în primele zile, însă, cei în uniformă (ambele grupuri au fost dotate cu uniforme speciale, în plus gardienii și cu bastoane etc.) au început să joace rolul în serios, prin violență, agresiune să educe, supună pe cei încarcerați. Revoltat în prima fază cei 12 prizonieri au intrat serios în rol, supunându-se în fața gardienilor, acceptând condiția inferioară. Insă momentele de supunere erau dublate de furie, revoltă. Si pentru că revolta trebuia înăbușită gardienii au apăsat și mai mult pedala forței recurgând în timp la violență, umilință.

   Experimentul a fost întrerupt brusc, începuse să devină o serioasă traumă pentru cei supuși, gardienii inventând umilințe cu caracter sexual, puterea și influența mentală asupra celor închiși putând duce la suferințe pe termen lung. Un alt caz de supunere față de autorități, însa mult mai dramatic, a avut loc în perioada anilor 90 în restaurantele cu servire rapidă din SUA. Un individ, infractor prin acțiunile sale, suna la numărul unui astfel de restaurant pretinzând ca este detectiv și anchetează delapidări, furturi, în felul acesta intrând în contact direct, telefonic, cu managerul acelui loc.

   Dacă jocul acelui individ consta doar în atât era bine, dar el mergea mai departe numind, în general ultima angajată, ca făcând obiectul ”anchetei” sale, cerând managerului să o rețină în biroul său pe respectiva până la venirea sa. Ignorand orice simț al rațiunii managerul asculta orbește de cel de la telefon supunând victima, în general fete tocmai ieșite de pe băncile școlii, la acte cel puțin bizare. Percheziții corporale, umilințe de tot felul. De ce nu au reacționat ? Simplu, temătoare să nu aibă probleme cu autoritățile, speriate de acuzațiile aduse au devenit simple păpuși în mâna agresorului.

   Si nu este un exemplu singular, Ted Bundy, notoriul criminal în serie își acosta victimele și în felul ăsta. Sobru, degajat, flutura prin fața victimei o insignă de detectiv, falsă bineînțeles, cerându-i imperativ să îl urmeze la secție din oarece motiv. Supuse victimele sfârșeau strangulate.

   Sunt câteva exemple de obediență față de autorități, însă supunerea oarbă în autorități are și exemple la scară largă, întreaga populație având o teamă la contactul cu autoritățile, cât oare din respect venind din teamă și cât din firescul respect față de o autoritate ?

Sursa: Andrei Sebastian Blog